Am vorbit cu poezia

lui Arcadie Suceveanu


Când se topea de zile iarna
Am întâlnit poezia.
Venise în Galați să lumineze
Printre muritorii cuvintelor.

Retrași într-un birou
I-am atins umărul
Să văd dacă există cu adevărat.

A râs și mi-a vorbit.
Glasul său șoptit putea dărma munții
Dacă aceștia ar fi trebuit dărmați.

Era altfel decât mă așteptam.
Scaunul nu putea cuprinde toată măreția sa.
Părul vâlvoi descompunea timid
O rază de soare a limbii române.

Discuția noastră decojea prezentul,
Sfâșia trecutul și mângâia viitorul.
Într-un final semnăturile
Ne-au nemurit pe cărțile dăruite ...
S-a prezentat ca fiind
Arcadie Suceveanu.

Mai nouă Mai veche