10 aug. 2017

Nici măcar pentru văduve! Marcica Belearta

După titlu am crezut că volumul Poezii pentru văduve se va dovedi o alegere inspirată. Coperta întâi este impecabilă, interiorul tipărit cu un font interesant, paginile au la colțuri o difuză constelație de puncte care le oferă un aer inedit și proaspăt, hărtia este de calitate bună ... totul m-a făcut să cred că mă așteaptă o carte interesantă.

Laura Ioana Florescu care se ascunde după pseudonimul Marcica Belearta nu are nimic a ne spune. Autoarea nu a mai citit poezie din clasa a V-a când pesemne bătută de doamna profesoară a reușit cu greu să treacă de Mihai Eminescu de unde a rămas doar cu ideea de rimă.

Structurat în șase capitole intitulate: poezii pentru văduve, poezii despre filme, poezii despre mobilă, Afurisilă, poezii din tren și random volumul este inegal. Este inegal în ceea ce privește dimensiunea capitolelor nu și a poeziei cuprinsă în ele.

Pentru a intra in peisajul poetic să începem cu prima creație care după umila mea părere este și singura din acest volum care poate fi numită poezie: Am visat azi noapte/ Că erai gol pușcă/ Gol și împușcat/ Stăteai nemișcat.// Te-am împins puțin/ - n-aveam loc în pat - / Și-atunci te-am simțit/ Gol și imobil.// În sfârșit util. Poate fi considerată sarcastică, scârboasă dar totuși interesantă în morbidul ei.

9 aug. 2017

Omul cu două neveste

Momentele  de viață cărora le oferă nemurire scriitorul Jenică Chiriac se îmbogățesc cu un nou material – Dan, pricopsitul apărut la editura Lucas din Brăila la începutul de an 2017.  Regăsim în această carte tematica dragă autorului aceea a lumii de dinainte de anul 1989, stilul său sfătos dar și carențele din ultimele sale apariții.

Avem descrisă viața lui Dan Belciug plutonier de intendeță într-o unitate militară din capitală...înalt, drept, milităros, poartă mustață falnică în toată vremea ajustată frumos din foarfece, ochi negri păcură, nas vulturesc, răsături faciale tăiate în cremene, păr negru tuns scurt.

Povestea nu este cursivă ci are din când în când hopuri. Jenică Chiriac începe de la mijlocul vieții personajului pentru a ne plimba înainte și înapoi și iară înainte. Ca metodă de scriere ea ar fi putut fi măiastră numai că scriitorului îi cam scapă povestea la final printre degete și cu unele confuzii ajungem să înțelegem totuși destinul personajului. Sfârșitul este cel prevăzut pentru toate ființele vii dar inedit pentru noi este faptul că mare norocos a fost Dan, plutonierul de ață, la viața lui : l-au iubit în egală măsură două femei. Omul cu două neveste odihnește acum, nu-l mai supără inima, nici sufletul, nici hemoglobina!

24 iul. 2017

Mierea trândăviei

lui Keats

Din visul ce te poartă
Pe puntea dintre lumi
Tu te trezești să afli
Bucurii în Poezie.

Mierea trândăviei
O iei ca mic dejun
Urâtul vieții sufletu-ți nu-l știe
Și lași uitării
Bunul simț.

Plonjezi în artă
Prin poezie
Și-n toate câte au fost să fie.

Am vorbit cu poezia

lui Arcadie Suceveanu


Când se topea de zile iarna
Am întâlnit poezia.
Venise în Galați să lumineze
Printre muritorii cuvintelor.

Retrași într-un birou
I-am atins umărul
Să văd dacă există cu adevărat.

A râs și mi-a vorbit.
Glasul său șoptit putea dărma munții
Dacă aceștia ar fi trebuit dărmați.

Era altfel decât mă așteptam.
Scaunul nu putea cuprinde toată măreția sa.
Părul vâlvoi descompunea timid
O rază de soare a limbii române.

Discuția noastră decojea prezentul,
Sfâșia trecutul și mângâia viitorul.
Într-un final semnăturile
Ne-au nemurit pe cărțile dăruite ...
S-a prezentat ca fiind
Arcadie Suceveanu.