13 nov. 2017

Lazăr Bobi - Ulicioara patimilor (recenzie)

Poveștile Brăilei au fascinant  mereu. Lazăr Bobi cu primul volum din trilogia Din umbra timpului intitulat Ulicioara patimilor  se înscrie pe aceeași direcție de reconstituire a Brăilei. El se concentrează pe un singur cartier Lacu Dulce și de acolo alege o singură stradă numită generic Ulița patimilor. Pentru cei care cunosc Brăila ea se poate identifica cu reprele pe care autorul le menționează și anume cantonul căii ferate, construcția școlii intitulată azi Anton Pann, apropierea de cimitirul Sfântul Constantin. Întrega acțiune a acestui volum se învârte în acest perimetru cu ieșiri uneori în Brăila sau la marginile ei. Personajele sunt conturate din descrieri sau din spusele altor personaje iară bârfa e folosită uneori măiastru.

Acțiunea este lentă și întortocheată precum pârâul care străbate cartierul. Autorul construiește mai multe paliere care se tot intersectează și amestecă.

Primul palier este cel al locuitorilor uliței. Sunt urmărite pesonaje care au casele unele lângă altele, vecini ...de multe ori înrudiți prin cumetrii. Avem de la muncitorii necalificați de la Laminorul care trag la țagle la cei din port sau din alte mici locuri din Brăila. Ca maximă realizare profesională este un aprod. Sunt croitorese, birjari, muncitori cu ziua iar cel mai înstărit are un garaj. Nu lipsesc cârciumarii, cantonierul și binențeles lumea mărută a hoților și țiganilor. Din când în când mai apar și diversele autorități reprezentate fie de milițieni fie de consilieri ruși.